Nu mi-am dorit niciodată să fiu doctoriţă, învăţătoare, prinţesă, sau alte meserii la care fetiţele visează. De mică am ştiut că vreau să lucrez „la televizor”. Dorinţa mi s-a îndeplinit în ultimul an de facultate, când am auzit „în târg” că Analog TV caută prezentator de ştiri. Cu multă teorie învăţată în facultatea de jurnalism şi cu doar câteva luni de experienţă în presa scrisă, m-am prezentat la proba de crainice.

După trei luni de training, exerciţii de dicţie şi antrenamente de citire în faţa camerei, în 1 iunie 2008 prezentam primul jurnal de ştiri. Contactul cu munca de teren a început cinci luni mai târziu, la prima probă pentru o transmisiune live. Şi chiar dacă eu credeam că nu pot şi nu vreau să abandonez prompterul, şefii au decis că locul meu este în stradă, cu microfonul în mână. Şi au decis bine, pentru că acum nu mă văd făcând altceva. Aproape fiecare ieşire pe teren se lasă cu fluturi în stomac, însă atunci când oamenii îmi mulţumesc pentru ajutor sau când ştire mea contează în luarea unor decizii importante, parcă imi plac toate aceste „emoţii”. Reporteria mă ţine în priză şi mă slăbeşte de puteri, îmi place şi mă enervează, mă pune faţă în faţă cu directori şi cerşetori. E ceea ce vreau să fac. Şi dacă am început cu Analog TV, aici am experimentat în scurt timp câte puţin din fiecare. Din 2009 sunt realizatorul emisiunii „968 Lege şi Ordine”, subiectul care îmi ţine ocupat 80% din timp. Am preluat emisiunea în momentul în care se cerea o schimbare a ei, aşa că încerc în fiecare săptămână să vă aduc subiecte interesante, din care aveţi ceva de învăţat, cazuri şi situaţii reale din Timişoara. Important este că jurnalismul mă fascinează şi cum sunt „prietenă” şi cu camera de luat vederi, fiecare clipă pe care o petrec aici este o aventură.