În ultimii ani, baschetul a început să aibă o tot mai mare popularitate la Timişoara. Rezultatele Elbei i-au adus pe suporteri în număr tot mai mare la sală.

Totuşi, la doar o aruncătură de băţ distanţă, sub panou se dispută jocuri desprinse parcă din altă lume. Partizan Belgrad a devenit o obişnuită a Euroligii – competiţie similară Ligii Campionilor de la fotbal. Sârbii s-au calificat din nou în Top 16, însă sorţii nu le-au fost deloc favorabili: două echipe din Grecia – Maroussi şi Panatinaikos – adică deţinătoarea titlului continental, şi Barcelona – echipa momentului în Europa şi singura care nu suferise nicio înfrângere în actualul sezon al Euroligii.

Cu cea mai tânără echipă a competiţiei, partizanii au răsturnat însă toate calculele competiţiei când au învins, în prima etapă, pe terenul lui Panatinaikos. Jocul cu Barcelona era însă marea provocare.

Aşadar, am aflat că sârbii n-au uitat de Timişoara, dar meciul contra catalanilor rămăsese totuşi pe primul loc. Cu o oră înainte de start, sala Pionir mustea de lume. 8.000 de sârbi fanatici îşi aşteptau idolii să intre în arenă.

Orice meci al lui Partizan nu începe însă fără intonarea imnului. A devenit un ritual ca, indiferent de partidă, fanii să cânte din picioare, cu fularele întinse deasupra capului.

Şi entuziasmul suporterilor s-a transmis imediat şi în teren. Fără vedeta Maric, dar cu un al şaselea jucător care i-a împins din spate, sârbii s-au trezit că după 4 minute au 10-0 pe tabelă.

Catalanii au nevoie de mai multe time-out-uri ca să se trezească, dar presiunea e prea mare. Diferenţa se menţine până în sfertul trei. Când Barca câştigă punct după punct şi ajunge să aibă nouă puncte avans.

Dar Grobari îi îngroapă din nou. Cântecele şi scandările lor cred în intensitate direct proporţional cu diferenţa în favoarea spaniolilor.

Şi Dusko Vujosevic, antrenorul care de 9 ani neîntrerupt îi conduce de pe bancă pe partizani, reinventează apărarea de la începutul meciului, iar atacul dă din nou roade.

Partizanii trec la conducere, dar jocul intră în prelungiri. Sârbii şi catalanii merg cap la cap. Barca trece în avantaj de un punct cu 40 de secunde înainte de final. Atac – Partizan. Două aruncări libere. Mai sunt 21 de secunde. Ambele sunt transformate: 67-66. Barca are atacul decisiv. Întârzie aruncarea până în ultimele secunde. Mingea loveşte inelul, dar sare afară. Meciul e gata!

Dar nu e gata! Spaniolii depun contestaţie pentru că unul din adversari ar fi atins inelul în momentul aruncării, lucru interzis de regulament. Arbitrii consultă imaginile filmate şi le dau câştig de cauză. Catalanii părăsesc terenul fericiţi, dar într-un cor de fluierături.

Sârbii fac şi ei contestaţie. Momentele de aşteptare sunt dramatice. Tensiunea atinge cote maxime. După alte 10 minute de deliberări, arbitrii dau decizia finală: victorie Partizan.

Partizan provoacă Barcelonei prima înfrângere europeană din actualul sezon. La doar 160 de kilometri de Timişoara. Aici, la doar 3 ore de mers cu maşina, baschetul nu mai e de mult doar un sport. E un fenomen social…